III

Trei ani de când ai plecat...trei ani de când mi-e dor de tine...trei ani...Sper ca măcar acum să fi fericit, sper că ţi-ai găsit liniştea, sper că nu te mai doare, TATĂ !!! Pentru că pe mine încă mă doare...

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singuratatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a se scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta..., asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui să nu mai fie la fel. Cu timpul îţi dai seama că, deşi poţi fi fericit în singurătate, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieste o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi acelaşi dispreţ şi aceleaşi umilinţe , doar că multiplicate. Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele să nu mai fie aşa cum sperai. Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun lucru nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt...Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare,să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens. Dar, din păcate, toate se învaţă doar cu timpul...

DE ZIUA TA, TATĂ

Făclia de veghe pe umezi morminte
Un sunet de clopot în orele sfinte
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar
Astfel ai trecut al lumii hotar.

M. E.

( Eu nu ştiu unde se duc oamenii când mor, dar ştiu unde rămân...) - G

II

Făclia de veghe pe umezi morminte

Un sunet de clopot în orele sfinte

Un vis ce îşi moaie aripa-n amar

Astfel ai trecut al lumii hotar ( M. E. )

ASTĂZI E ZIUA TA !

Şi ploi de lacrimi au căzut
În clipa-n care te-am pierdut
Şi cerul a-nceput să plângă
Şi totul s-a întunecat
În ziua-n care ai plecat
Tăticul meu cel scump şi drag
*

Chiar dacă nu mai eşti, nimeni şi nimic nu va putea umple golul pe care l-ai lăsat în sufletul meu. Tu ai fost singura persoană care nu m-a rănit vreodată . Sper doar să ştii că nu te voi uita niciodată şi ca mă gândesc la tine în fiecare zi. Şi mai sper că acolo unde eşti acum eşti fericit.

I

Făclia de veghe pe umezi morminte

Un sunet de clopot în orele sfinte

Un vis ce îşi moaie aripa-n amar

Astfel ai trecut al lumii hotar. (M.E.)



A trecut un an , dar încă te simt aproape. Şi promit ca în fiecare zi de 1 decembrie , atunci când m-ai părăsit, aceste versuri vor fi pentru tine. Atât cât voi trăi.