RĂSAR
MĂ-NALŢ
COBOR
ŞI-APOI DISPAR
ŞI-APUSUL MEU E TOTUŞI RĂSĂRIT...
Se afișează postările cu eticheta DEPENDENT DE DRAGOSTE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DEPENDENT DE DRAGOSTE. Afișați toate postările

miercuri, 17 decembrie 2008

DEPENDENT DE DRAGOSTE ?! IV

O relaţie autentică evoluează în timp . Tandreţea urmează pasiunii înfocate din primele zile ,iar angajamentul te ajută să depăşeşti momentele în care pasiunea dormitează . Libertatea este o alegere într-o astfel de legătură .Cum ajungi la o astfel de libertate ? Unii spun : cu răbdare . Şi nu este doar o glumă . Ai nevoie de răbdare şi timp pentru a doza cât mai bine pasiunea , tandreţea , angajamentul. Când ai ajuns aici , însă , nu poţi spune că ai scăpat de griji , fiindcă acest echilibru este unul destul de instabil . După un timp , în care vei afla că celălalt nu poate răspunde tuturor nevoilor tale şi viceversa , până la urmă , piesele de puzzle pe care le îmbinaţi împreună vor reuşi să compună o imagine . Sau nu . Dar , ca să afli , nu-i altă cale decât să încerci . Şi să încerci . Şi să încerci . ..."

DEPENDENT DE DRAGOSTE ?! III

"De multe ori se întâmplă ca unele persoane să-şi caute consolarea în alcool sau droguri , după o decepţie sentimentală "
Din fericire , de cele mai multe ori , bulimia sentimentală se limitează la primele momente ale unei relaţii , adică atunci când ne îndrăgostim .

Flashul întâlnirii , care te orbeşte şi care îl împodobeşte pe celălalt cu toate calităţile în timp ce restul lumii rămâne tern şi neinteresant, se estompează încetul cu încetul .

Nimeni nu poate trăi la infinit pe culmile pasiunii . După o lună , două , trei sau cinci de miere , urmează proba realităţii , timpul primelor conflicte şi deziluzii . "Maladia" este deci , de scurtă durată .

Dar nu întotdeuna. Există şi "dependenţi" care nu se pot desprinde de această "stare de grazie", chiar dacă pasiunea de la început mai trăieşte doar în mintea lor .

Cei obsedaţi de simptomele iubirii şi pasiunii sunt dependenţi de amintirea primelor zile de iubire . Ei rămân alături de partenerul lor de dragul zilelor de mult apuse .

DEPENDENT DE DRAGOSTE ?! II

Pare imposibil să scapi din acest lanţ al slăbiciunilor fără a renunţa la ideea de iubire. Dar , cum spuneam , nu lanţul este problema , ci grosimea lui . Dacă e prea greu , jocul poate deveni periculos .
Psihologii şi psihiatrii au de-a face cu persoane devastate de o legătură sentimentală anormal de puternică , dureroasă şi dăunătoare . Ei susţin că anumite forme de ataşament faţă de cineva , pasionale , distructive , pot fi tratate drept toxicomanie .Caci , ca şi drogurile , pasiunea poate deveni periculoasă atunci când fascinaţia puternică pentru cineva face ca propria persoană să treacă pe planul doi şi duce la izolare , la lipsa dorinţei de schimbare , la dezinteres pentru orice altceva decât obiectul pasiunii , moartea rămânând singura alternativă în absenţa acesteia .Ca şi în cazul celor dependenţi de droguri , putem vorbi de beţie , delir , nevoi ireprensibile .E doar o metaforă sau această înrudire de sensuri are o bază reală ?

DEPENDENT DE DRAGOSTE ?! I

"Dor sfâşietor , gânduri suicidare , dureri de nealinat , incertitudine... Diagnostic ? Dependenţă . Da , dependenţă de un om , de un sentiment , de viaţa în cuplu . O fi grav ? Depinde de grosimea lanţului . Dacă acesta e atât de solid încât iubirea tinde spre nebunie ,dacă ea te izolează de lume ca un drog, păzea . Trebuie să încerci să găseşti un echilibru mai armonios şi mai senin între dependenţă şi sentimente.
Bine , dar fără o anumită doză de dependenţă , ce-ar fi dragostea ? N-ar fi decât un sentiment călduţ , adică mediocru .Cu alte cuvinte , NIMIC . Femeia liberă , autonomă , independentă , e , de cele mai multe ori , singură . Psihologii şi sociologii susţin că dependenţa este o condiţie vitală pentru oameni .Fiinţele umane au nevoie , prin însăşi natura lor , să aparţină unui grup şi să aibă o relaţie privilegiată cu o altă fiinţă umană .Cuplul acoperă cu brio amândouă aceste necesităţi . Este deci , firesc , să ne căutăm jumătatea .Dar cu cât investim mai mult într-o relaţie , cu atât devenim mai dependenţi de ea . Şi cu atât riscăm să cădem mai de sus , desigur . E un risc . Dar , ca şi la bursă , dacă nu joci , nu poţi câştiga .