
Sunt patetică, ăsta e adevărul...Aştept ceva sau pe cineva , necunoscându-i nici măcar numele...aştept fără să realizez, fără să mă realizez...Spun că nu am vise, dar în sertarul vieţii mele se acund foarte bine...Sunt ele , visele, cele care mă ţin în viaţă şi sunt tot ele cele care mă ucid lent şi dureros...
2 comentarii:
nu, asta nu e patetism, e partea cea mai urata a celei mai frumoase parti,.. o sa iasa, ai sa vezi:)
:)
Trimiteți un comentariu