RĂSAR
MĂ-NALŢ
COBOR
ŞI-APOI DISPAR
ŞI-APUSUL MEU E TOTUŞI RĂSĂRIT...

sâmbătă, 7 august 2010

Lost...

Are people who get lost in their life, souls who start in trips without a ticket, without destination, not necessarily people seeking a sense, but 'that sense, revealing, supreme bringer of peace and reconciliation with themselves. They are people who do not know where they would like to reach, people who no longer find themselves – or never founded ... people who know where they left from, but they don’t know where they go, people who never feel like home, people who start looking the beginning each time when everything is over, people who loved, who love, who avoided, people who chose wrong, people who chose well, not choosing at all, people who throw their life towards unknown, people who always go from one place to another, hoping to find the space in which to stay forever. Stray souls, beautifully told in a book, cursed souls in a certain movie.
Very likely to be one of them ...
*******************************************************************************
Sunt oameni care rătăcesc de colo colo în viaţă, suflete care pornesc în călătorii fără bilet, fără destinaţie, persoane căutând nu neaparat un sens, ci 'acel sens", revelator, suprem, aducator de linişte şi împăcare cu sine. Sunt oameni care nu ştiu unde şi-ar dori să ajungă, oameni care nu se mai găsesc pe ei înşişi - sau poate nu s-au găsit niciodată..., oameni care ştiu de unde au plecat, dar care nu ştiu încotro să se îndrepte, oameni care nu se simt niciodată ca acasă, oameni care îşi caută începutul de fiecare dată când totul se sfârşeşte, oameni care au iubit, iubesc, au ocolit, au ales greşit, au ales bine, nu au ales deloc, oameni care îşi aruncă viaţa înspre necunoscut, oameni care pleacă mereu dintr-un loc spre altul, sperând că vor găsi spaţiul în care să rămână pentru totdeauna. Suflete rătăcitoare, le spunea frumos într-o carte, suflete blestemate într-un film oarecare. Foarte probabil să fiu unul dintre ele...

Niciun comentariu: