The love is dead. Live the love !

Soarele arde din nou şi anunţă vreme bună. De ceva vreme încoace, mai tot timpul e vreme bună. Ochelarii mari de soare îmi promit umbră multă. Apa din sticlă îmi zâmbeşte gingas în timp ce îmi spune că nu o sa mai mor niciodată de sete. De ceva timp, este mai tot timpul bine. Privesc pe fereastră şi aproape că nu mai aud nimic. Furată de imaginile care se succedă în stânga şi în dreapta, plec către clipa magică care nu îmi refuză visurile. Razele mă învaluie cu o caldură copleşitoare care încinge răcoarea calmă din sufletul meu. Îmbraţişez cu toate braţele şi zâmbesc cu toti ochii viaţa, florile, aerul, claxoanele care te gonesc grăbite, freamătul, oamenii care trec unii pe langă alţii grabiţi. Am început să iubesc viaţa... Mi se face poftă adesea de gustul ei. N-am văzut nimic altceva care să îmi aducă aminte de viaţă decât viaţa însăşi care creşte, mişcă şi te sfidează haotic sau regulat în jurul tău. Finalul, desparţirea, eliberarea, un nou început… şi înghit aerul uscat pentru a nu mă îneca cu tot odată. Cu amintiri, cu frică, cu regrete mici, regrete mari, tot ce am lăsat în urma, tot ce m-a lasat pe urmă. Am facut tot ce am putut în privinţa iubirii.Cred… O lacrimă curge încet în timp ce şoptesc mulţumită că am început să singuratatea. Am pus în ea toată durerea, toată suferinţa, toata nebunia, toate visele şi începutul unei eternităţi. Odată cu lacrima asta răzleaţă îmi picură şi sânge din suflet. Se prelinge în cutia cu amintiri care or sa mă urmarească toată viaţa. Ştiu că iubirea a murit, că noaptea nu o să mai fie aceeaşi noapte cu lună plină. Am găsit dezlegarea de suferinţă. Iubirea a fost vulgară, haină şi grav părtinitoare, iar focul pe care îl naşte indignarea nu s-a stins încă. Toate iubirile îţi cer sau îţi fură câte o bucată din suflet. Şi toate te duc într-o înfundatură din care, în ciuda a ceea ce se zice, exista cale de întoarcere. Nu sunt mai săracă cu nimic. Acelaşi suflet mi-l port zi de zi cu mine. Mint dacă spun că nu mi-e dor de iubirea care îţi dă un sens şi face să-ţi creaşcă aripi, că nu mi-e dor de iubirea care îţi promite să schimbe înfaţişarea lumii, de vrajă, de nebunie, de magie, de ploaie, de un chip. Mint dacă spun că înţeleg mereu că aşa a vrut destinul crud, orb şi neîndurător. Dar zâmbesc. Ştiu că spun adevarul: iubirea nu a murit. Doar că acum are alt chip.