RĂSAR
MĂ-NALŢ
COBOR
ŞI-APOI DISPAR
ŞI-APUSUL MEU E TOTUŞI RĂSĂRIT...

luni, 1 decembrie 2008

I

Făclia de veghe pe umezi morminte

Un sunet de clopot în orele sfinte

Un vis ce îşi moaie aripa-n amar

Astfel ai trecut al lumii hotar. (M.E.)



A trecut un an , dar încă te simt aproape. Şi promit ca în fiecare zi de 1 decembrie , atunci când m-ai părăsit, aceste versuri vor fi pentru tine. Atât cât voi trăi.

Niciun comentariu: