RĂSAR
MĂ-NALŢ
COBOR
ŞI-APOI DISPAR
ŞI-APUSUL MEU E TOTUŞI RĂSĂRIT...

miercuri, 10 decembrie 2008

FRUMUSEŢEA CA ARMĂ I

"Sunt om şi nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin. Tânjesc după înţelepciune. Mă emoţionez în faţa cuvintelor turnate în forme perfecte. Invidiez geniul, coerenţa, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiraţie în faţa a tot ceea ce poartă semnul infinitului.

Şi totuşi , dacă deasupra mea ar pogorî un miracol care mi-ar da dreptul să-mi pun o singură dorinţă, prin care să cer să fiu altcumva, altceva, mai ceva decât sunt, n-aş avea destulă tărie să strig după o înmiită putere de muncă. N-aş avea curajul să cer minunea erudiţiei. Nici virtutea construcţiilor artistice desăvârşite. Nu m-aş încumeta să implor descuierea porţilor către lumile spiritului etern. Prea lungă mi s-ar părea calea sufletului nemuritor..................

Oglinda are două feţe ! a stigat Barbara Streissand într-un film pe care l-a regizat chiar ea. Ca să primească dragostea după care tânjeşte, ca să aibă dreptul la fericire, o femeie trebuie să fie - fir-ar să fie !- înainte de orice altceva, frumoasă. La ce bun să ne prefacem ? Condiţia e obligatoriu necesară. Şi , ca să fie toate destinele feminine complicate, nu e nici măcar suficientă ! Şlefuirea întru înplinire începe abia după ce cloisonne'-ul a fost pus la punct în cele mai mici detalii şi nuanţe.

Ce să faci dacă nu te-ai născut la umbra unei amprente genetice norocoase ? Pe dracu-n patru ! N-are rost să te resemnezi într-o lume în care criteriul primordial de acces la fericire este ambalajul lucios şi fără denivelări scăpate de sub control. Până la urmă , poţi avea şi tu ceea ce au celelalteşi mai mult decât atât. Într-un univers în care toate femeile sunt frumoase , cele deştepte au câştigat din start toate bătăliile.

Nu mai există de mult caste ale înfăţişării . Trăim într-o epocă în care a fost abolită condamnarea la urâţenie. Frumuseţea este o armă şi trebuie să învăţăm unde şi cum o putem afla sau achiziţiona , cum o putem utiliza cu măiestrie fară s-o uzăm. N-are rost să plecăm ochii în pământ şi să mimăm jocul indiferenţei. În acest veac se poartă frumuseţea şi trebuie să muncim, să asudăm , să economisim , să flămânzim , să ne încordăm , să ne dăm de trei mii de ori peste cap ca s-o dobândim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.

Niciun comentariu: