RĂSAR
MĂ-NALŢ
COBOR
ŞI-APOI DISPAR
ŞI-APUSUL MEU E TOTUŞI RĂSĂRIT...

joi, 25 decembrie 2008

"-Nu mă tem nici de moarte şi nici de durere.
- Dar de ce te temi , domniţă ?
- De colivie . Să fiu ţinută după gratii , până când bătrâneţea şi deprinderea mă vor face să nu le mai văd , iar din nădejdea de a împlini ceva nu va mai rămâne nici urmă de amintire ."

Niciun comentariu: