Aici...Sunt captivă aici, în acest loc unde îngerii nu pot călca, nu pot să îşi facă auzit cântecul lirelor, nu pot să îşi ridice aripile, nu pot să îşi împrăştie razele de bucurie, nu pot nici măcar plânge. E locul în care a tăcut demult orice clopot al speranţei. E temniţa în care fiecare dintre noi ne închidem pe sine, pentru a uita, pentru a ne pedepsi, pentru a fugi pur şi simplu sau pur şi simplu pentru a ne ascunde de noi înşine. Aici nu există apă, nu există aer, nu există lumină, nu există hrană…aici sunt doar câmpuri imense de iluzii deşarte, vise întunecate în bahice băi de lacrimi, în sângerii muşcături de buze. Aici te-am căutat eu, naivă, sperând să te găsesc, aici am încercat să te strig şi mi-ai răspuns de pretutindeni nevîzându-te nicăieri, aici m-am pus pentru prima dată în genunchi implorâdu-ţi Dumnezeul să te lase să îţi arăţi chipul, să îi pot aduce ofranda ce a mai rămas din sufletul meu, aici am reuşit să trăiesc primele clipe fără de inimă, dăruiduţi-o ţie…şi tot aici am îndrăznit să sper că focul va aduce o brumă de lumină mistuidu-ţi absenţa şi transformându-te în AICI…şi tot aici m-am rătăcit, căutâdu-te în zadar, ameţită de şicanele falselor tale întruchipări…şi tot aici sunt şi acum…obosită de căutări !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu