RĂSAR
MĂ-NALŢ
COBOR
ŞI-APOI DISPAR
ŞI-APUSUL MEU E TOTUŞI RĂSĂRIT...

luni, 25 octombrie 2010


M-am săturat de sentimentul de vinovăţiei care mi-a fost inoculat pe nedrept în suflet, am obosit să cred că întotdeauna e ceva în neregulă cu mine, am obosit să cred că trebuie sa fac ceva, deşi nu ştiu ce, urăsc gările pentru trenurile care au trecut pe lângă mine şi în care nu m-am urcat, urăsc să ştiu că există încă acel lucru pe care trebuie să-l fac şi nu găsesc puterea necesară, ştiu că trebuie să mă rup de trecut şi să nu mă mai chinui, sa nu mă mai chinui atât de mult încat uneori am senzaţia că mă sufoc.
Uneori cred că nu mai e de ajuns să am încredere...
Oare viitorul va fi mai bun ?! Oare se va schimba ceva, se mai poate schimba ceva ?!