INFIDELITATE !!!

Inima a ajuns la locul faptei înaintea mea. Nici nu a ajuns bine şi uită tot ce a simţit o viaţă. Raţiunea clipeşte des din gene şi mă lasă într-o beznă neagră. Las în urmă pe cei pe care i-am întâlnit în viaţă. Timpul închide şi el ochii. Din peisaj dispare copilul, tot ceea ce am putut să fac mai bun vreodată. Orizontul se dilată... nici nu zici că a existat vreodată. S-au simţit vreodată singuri doi oameni care se iubesc? Abia dacă mai reuşesc să disting chipul celui căruia i-am promis iubire plus eternitate. Arunc în aer promisiunile, din bagaje nu scot încă grijile, instinctul mă îndeamnă să le dau foc ca să nu mă mai pot întoarce niciodată. Nu încă.... Poate după...
Încă puţin şi ajung. Dar ştiu clar că nu mai am răbdare... mi-o ţipă pescăruşii... Ce păcat că nu pot să-mi controlez inima care stă să-mi sară din piept. Măresc viteza. Alerg spre tine...Alerg...O să te regăsesc în sfârşit şi o să ne iubim ca doi oameni care acum învaţă să valseze în ritmul dragostei…

Cine a spus că o clipă de iubire interzisă nu-ţi ajunge o viaţă întreagă?! Ajung în sfârşit... Ajung !!! Ne apropiem încet, prea încet, unul de altul. Eu, cu frică şi cu grabă. Tu, cu hotărâre. Dau capul pe spate şi nu-mi pot stăpâni hohotele de râs... Gustul libertăţii şi al interzisului îmi toarnă picături de adrenalină şi de nebunie în vene. Îţi simt răsuflarea în ureche. Îmi şopteşti că sunt frumoasă, atât de frumoasă cum nu mă imaginai vreodată...Îmi spui că anii nu or să se cunoască niciodată pe chipul meu. Întotdeauna ai ştiut ce să-mi spui...şi râd cu poftă. Tu nu îmbătrâneşti parcă niciodată... În timp ce înţelegi ce-ţi spun, zâmbetul îţi dispare treptat. Privirea ta mi se plimbă pe trup ca atunci când m-ai vazut prima dată şi se opreşte ca să-mi îngenunchieze privirea. Vocea ta îmi răscoleşte sufletul, e un strigăt de amintire pe care nu o să-l uit niciodată...
Ne iubim. Ca două suflete care s-au regăsit după ce au rătăcit, găsindu-se şi pierzându-se la infinit. Tăcut, cu valuri, cu răsărit, cu gust de dulce, sărat şi amar, dorind ca această clipă să nu dispară la despărţirea noastră. Şi nu mă cerţi, nu-mi ceri imposibilul, nu-mi ceri să răstorn lumea pentru tine sau să renunţ la tot şi la toate. Tu cunoşti cel mai bine ce este iubirea. Nu o să poţi să fii niciodată al meu şi sufletul se sfâşie în sunetul surd al nisipului. Nu-i nimic. Nu-ţi sunt nici eu fidelă. Nu-ţi cer nimic. Ne cerem doar să nu uităm unul de altul. Şi pe nisip uscat să ni se scrie povestea.
Ne sărutăm ca doi oameni străini, atraşi unul de altul, ca doi apropiaţi care nu s-au mai descoperit niciodată până acum. Mi-e teamă ca o să-mi pierd inima... Răsuflarea ta mă frige, mă cotropeşte, iar buzele tale nu mă acuză de duplicitatea, ba chiar mă săruta cu pofta. Îmi mângâi părul... Închid ochii... Ştiu că ne prăbuşim amandoi, dar niciodată prăbuşirea nu a fost atât de dulce şi răvăşitoare. Şi pentru tine, iubitul meu, aş ucide toate visurile de fericire pământească...
Ne dezbrăcăm şi ne îmbrăţişăm cu patimă, cu teama că nu o să ne mai revedem niciodată. Doamne, ce dor ne-a fost unul de altul... Ne facem promisiuni multe. Ştiu, minţim… Şi tu, şi eu, şi lumea întreagă. De pe buze ne curg adevăruri doar pe jumătate. În toată graba şi dorul nostru, lăsăm deoparte toate gândurile negre. Nisipul naşte povestea, scoicile o zgârie, noi o scriem. O scriem cu nesaţ. Ne sufocă şi respiraţia se accelerează. Ştiu, e interzis, pe tine te mai iubesc şi altele, pe mine mă aşteaptă o viaţă - dacă o pot numi aşa... Dar ne iubim. Ne depărtăm apoi. Ne despărţim de fiecare dată. Tu rămâi, eu plec....

Doar tu, MARE, eşti infidelitatea mea din fiecare vară. Pentru tine aş trăda lumea mai mult de o viaţă întreagă.