Au încercat să mă scape de iubire, de durerea permanentă a unei iubiri imposibile... Au vrut să-mi arate cu orice preţ că lumea merge mai departe, curge, te trage, te târăşte în ea, te obligă să apeşi butonul cu pulbere şi să arunci în aer tot ceea ce te face nefericită. Mi-au spus că toată lumea, mai devreme sau mai târziu, trece prin asta.
“Sa nu îţi pară rău. Să nu îţi pierzi răbdarea. Să nu cerseşti dragostea. Să nu îţi pierzi speranţa. Să aştepţi… etc” . Şi totuşi… nimeni nu o să reuşească să-mi smulgă din suflet dorul, amintirea, picătura otravitoare şi dulce de iubire. Nu-mi pasă. Suntem dincolo de uitare şi dorinte, dincolo de ceea ce avem, ceea ce simţim, ceea ce ne-am dori. Lacrimi… Multe lacrimi. Si zâmbesc... .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu