Mă plimb singură printr-un parc întunecat,
Chiar dacă e cald, lacul de gânduri reci a îngheţat,
Copacii plâng, frunzele sunt a lor lacrimi,
Cad pe pământ, suferind îşi ascund a lor patimi.
Drumuri pustii, încet în noapte amuţesc
Când la tine singură, stau şi mă gândesc,
Apari în vise dureroase,
Si-n jocuri misterioase.
Taine izbucnesc din a ta privire,
Taine pătrund, spre a mea uimire.
Din fiinţa ta, cea minunată,
În mintea mea întunecată.
Luminând cărări albastre
Tu urci încet spre astre,
Cuprins de farmec rămâi printre stele,
Încerc să te caut dar nu te găsesc printre ele.
Ma trezesc tremurând când nostalgia a pierit,
Singură stau; sunt tristă că n-ai venit !
Ma gândesc la tine, iar tu stai printre stele,
Cuprins de braţele alteia, nu de ale mele !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu