Dac-ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung pâna la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură.
De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung pâna la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii.
Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică.
Cânt răguşit pe supt ferestrele casei tale , cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni.
Cânt cu mâna întinsă supt cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum : Ascultaţi , voi toţi , bucuria şi durerea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu